O zi în Veneția. Obiective turistice și transportul în comun

3 zile în Milano (despre care am povestit aici) ni s-au părut cam multe, așa că am decis să facem o excursie de o zi cu trenul …. unde crezi? Da, în Veneția! Biletele de tren le-am achiziționat cu o lună înainte și am găsit o ofertă cu 10 euro pe sens. Am optat pentru trenul regional deoarece trenul Frecciarossa era destul de scump. Bilete de tren în Italia poți achiziționa de aici.

La 6 dimineața eram în gara Centrală din Milano cu prietenele mele și căutam trenul spre Veneția. Gara Centrală din Milano este imensă, cu o arhitectură superbă. Dacă pleci cu trenul din Milano, ia-ți o rezervă de timp de minim 15 minute, pentru a admira și a poza clădirea.

Și iată-ne în trenul spre Veneția. Vagoanele erau foarte curate, aerisite și confortabile. Timp de 3 ore și jumătate am admirat peisajele ce rămâneau în urmă. La un moment dat am ajuns în gara Verona și am realizat că am trecut de jumătatea drumului. Penultima stație de pe traseu este în Veneția Mestre, partea continentală a Veneției, iar ultima stație, la care am și coborât – Santa Lucia, partea insulară a Veneției. Între Veneția Mestre si Veneția Santa Lucia trenul merge pe un pod, în stânga și în dreapta fiind deja numai apă, ca într-un teaser.

*Dacă vrei să te cazezi în Veneția, este bine să știi că partea insulară este mai costisitoare. Pentru o cazare mai ieftină, poți opta pentru partea continentală a Veneției, numită Mestre. Sunt o mulțime de curse zilnice atât cu trenul, cât si cu autobuzul între Mestre si canalele romantice ale Veneției. Oferte de cazare în Veneția găsești aici.

Cum am ieșit din gară, totul arăta conform așteptărilor: canale, poduri și podulețe, clădiri cochete, arhitectură venețiană, toate într-un tablou perfect. După ce ne-am dezmeticit din magia locului în care am ajuns, ne-am orientat spre stația de “autobuz”, pentru a ne îmbarca într-un vaporetto. Stația-port este chiar în fața gării, prețul unui bilet este 7 euro pe sens și ca să ajungi în centrul Venției trebuie să iei “autobuzul” 1 sau 2. În Veneția, autobuzele publice se numesc vaporetto.

Călătoria cu vaporetto este, după părerea mea, obligatorie. Desigur, poți ajunge și pe jos, probabil cam în același timp, dar dacă nu îți permiți o plimbare cu gondola, care este aproximativ 80 euro, o plimbare cu vaporetto este un compromis bun.

Ajunse în piața San Marco am admirat șarmantele clădiri a căror istorie și-a pus amprenta în cel mai frumos mod și am vizitat basilica San Marco. Am băut cel mai bun espresso, am mâncat prosciutto cu melone și faimoasele panini cu prosciutto și rucolla prezente în toate vitrinele.

Nu rata impozantul turn Campanile. Panorama din vârful clădirii este mi-nu-na-tă. Contrastul dintre apa turcoaz și clădirile cărămizii îți încântă privirea și îți oferă cea mai frumoasă priveliște a Veneției.

Cele 10 ore în Veneția au zburat cât ai clipi. Am mai văzut podul Rialto, mici piețe cu fântâni arteziene în miniatură, străduțe înguste, magazine, galerii cochete și multe clădiri cu arhitectură fermecătoare. Deși nu am avut timp să vizităm Burano (încă regret asta), nu am putut pleca fără câteva bijuterii din celebra sticlă de Murano. (sau cel puțin așa sper, magazinul-boutique părea cât de cât autentic)

Drumul de întoarcere spre gară l-am parcurs pe jos și pozând în stânga și în dreapta, distrase de fiecare colț de străduță “mai frumos ca celălalt” …. yep….ne-am rătăcit.

Pentru prima dată, m-am rătăcit într-un oraș străin, cu tot cu hartă și telefon. Știți gândul acela “sigur e la următorea intersecție!”? Ei bine, îl avusesem deja de 10 ori, străduțele erau atât de înguste, multe și întortochiate, încât gps-ul de pe telefon a cedat… eram, conform lui, în Laguna Venețiană, iar pe hartă parcă nu se lega nimic. Așa că am ochit o doamnă care părea localnică și am rugat-o frumușel să ne explice unde este gara. Doamna, era a zonei, o nimerisem, ne-a alergat 1 km în trei minute, pe cele mai întortochiate și înguste străduțe. Deveneau atât de înguste încât la un moment dat mă gândeam că va trebuie să încep să merg pe cant.

După 3 minute am ajuns la gară. Bucuroase că nu pierdem trenul dar și oarecum mândre că nu ne rătăcisem așa tare, i-am mulțumit doamnei în vreo 4 limbi străine și am alergat spre tren.

Opt seara într-un vagon din gara din Veneția, așteptam să plecăm spre Milano și meditam la ce experiență frumoasă am trăit, ce oraș minunat am vizitat și cât de șarmantă, sexy și romantică a fost Veneția.

Sper să ne revedem curând.