Circuit în meravigliosa Toscana. Ce atracții am bifat, despre cazare, transport și alte recomandări.
Deși am început vacanța în Toscana cu stângul și cu cheltuieli neprevăzute, de cum am pășit pe aeroportul din Bologna (am povestit într-un articol separat toată aventura), Toscana ne-a cucerit inimile și s-a plasat fără eforturi în top 3 destinații în care sperăm să revenim cât mai curând. Țin să menționez că lista nu este deloc lungă, nu pentru că am fi foarte pretențioși, ci pentru că lumea este atât de mare și are atât de multe destinații de descoperit, iar timpul și bugetul nu sunt mereu în favoarea noastră.
De la colinele cu viță de vie alintate de soare, aleile șerpuite, căsuțele rătăcite pe dealuri, învelite în piatră, acoperișurile cărămizii, orășelele șarmante, cramele primitoare, scuterele ce străbăteau în lung și lat regiunea, până la gastronomie și atmosfera rustică…ați înțeles… noi chiar ne-am îndrăgostit iremediabil de Toscana, cu tot ce oferă ea. Și are de oferit. Această regiune de o frumusețe aparte îți va îndestula simțurile și te va transpune într-un tablou frumos colorat.
Cum am ajuns în Toscana?
Cu Ryanair, pe aeroportul din Bologna, la 11 noaptea, la sfârșitul lunii aprilie. Biletele de avion au fost foarte ieftine, aproximativ 25 de euro de persoană, zborul dus-întors.
Teoretic, doar Pisa și Florența sunt orașele care se află în regiunea Toscanei și dispun de zboruri directe dinspre România, dar Ryanair are de multe ori tarife mici spre Bologna, care este destul de aproape. Wizzair are zboruri directe către Bologna din București, Cluj-Napoca, Craiova, Iași, Suceava, Timișoara și către Pisa doar din București.
Blueair zboară la Florența din București, Iași, Constanța, Bacău, Brașov și la Pisa din Iași, Bacău, Constanța. Ryanair are zboruri directe către Bologna și Pisa din București. Între orașe poți călători cu trenulsau poți opta pentru un FlixBus, tarifele pornesc și de la 3 euro/sens/persoană, în funcție de data și ora rezervării.
Noi urma să ne ridicăm mașina de pe aeroportul din Bologna și să plecăm spre Florența, unde trebuia să stăm cazați în acea noapte. Următoarea zi vizitam Florența, iar seara plecam spre cazarea ce avea să ne fie casă pentru următoarele 4 zile, sus pe un deal, în mijlocul Toscanei. De aici aveam de gând să străbatem Toscana în lung și lat, inclusiv să ajungem la Cinque Terre.
Despre procesul anevoios de închiriere a mașinii, am scris pe îndelete aici.
Un lucru este cert, recomand vizitarea Toscanei cu mașina, sau de ce nu, cu o Vespa. Trebuie să vezi peisajele Toscanei, din afara orașelor, să parcurgi șoselele șerpuite, să te bucuri de tabloul plantațiilor de viță de vie, mângâiate de razele soarelui. Închirierea unei mașini o consider cea mai bună variantă, îți va oferi libertatea de a te opri unde vrei, când vrei, iar ocaziile vor fi multe.
Despre cum am împărțit zilele pentru a bifa cât mai multe din atracțiile Toscanei, urmează să afli în continuare.
Unde ne-am cazat în Toscana?
În rai.
În Florența nu am mai ajuns să fim cazați, am povestit aici de ce. Oricum, cazarea era la cel mai ieftin hotel găsit pe Booking – Hotel Columbus , nu aveam așteptări, era doar un hotel de tranzit ce dispunea de loc de parcare, am stat în schimb în prima noapte în Bologna, lângă aeroport la Antica Locanda Il Sole, o pensiune decentă, cam scumpă, dar aparent era cea mai ieftină cazare din noaptea aceea.
Revenim la rai, în Toscana am stat la Boccioleto Resort & Spa, o cazare ce ne-a rămas în suflet, atât prin prisma condițiilor, a curățeniei, a facilităților, a personalului dar mai ales a liniștii, priveliștii și a zonei ce emana un romantism la superlativ. Când am ales hotelul, nu avea nici un review, tocmai ce se deschisese, era „proaspăt” adăugat pe Booking, la un tarif de nerefuzat, dar după aproape un an văd că a căpătat o poziție de top.
În ceea ce privește micul dejun, a fost printre cele mai bune. De asemenea, recomand și cinarea la restaurantul resortului. Puțin cam scump, dar servirea, decorul și mai ales, mâncarea sunt la superlativ.
Oferte de cazare în Toscana găsești aici.
Ce am mâncat?
Ca în orice loc din Italia, mâncarea a fost dumnezeiască. Eu de obicei rămân pe clasicul meniu “pizza, paste, gelato” dar în funcție de zonă am testat diverse specialități locale. Mi-a plăcut orice, ca de fiecare dată. Italienii gătesc cu puține produse, dar de calitate și este al naibii de gustos. Pe parcursul articolului, voi menționa locurile în care am mâncat bine și sper să vă fie de folos.
În ceea ce privește prețurile, o porție de paste la restaurant pornește de la 7 euro, la fel și o pizza. Înghețata de la 2 euro, sandwichurile stradale la fel. O felie de pizza Margherita găsești și la 1,5 euro. Faimoasele vinuri ale Toscanei, Chianti sau Montepulciano, pornesc de la 5 euro, în supermarket. O sticlă de Brunello pornește în schimb de la 25 euro.
Ce am vizitat?
Cele 5 zile în Toscana le-am împărțit astfel:
Florența
Am ajuns în Florența în jurul orei 11 dimineața, am avut așadar nici mai mult, nici mai puțin de 8 ore pentru a bifa principalele atracții ale orașului. Mașina am lăsat-o în parcarea hotelului la care trebuia să fim cazați în noaptea de dinainte (am zis să profităm măcar de locul de parcare dacă tot am pierdut banii de cazare) și am luat-o ușor la pas spre centrul istoric, nu înainte de a lua și o hartă din recepția aceluiași hotel. Cum am deschis harta cu obiective turistice am înțeles că 8 ore nu sunt de ajuns pentru a bifa toate obiectivele din Florența, așa că am făcut o selecție a celor mai importante.
Poate timpul ne-ar fi permis să mai adăugăm încă vreo 3, dar mereu am fost genul de călători care au preferat plimbatul pe străduțe în detrimentul obiectivelor și a piațetelor pline de turiști și selfie stick-uri. Nu am intrat nicăieri, dar am luat la pas aproape tot orașul. Ne-am început traseul cu Palazzo Vechio și Piazza della Signoria, unde ne-am oprit la o terasă pentru a ne răcori.
Ne-am continuat drumul către Piazza del Duomo și am admirat celebra capodoperă arhitecturală, Domul din Florența. Clădirea este de o frumusețe aparte, detaliile gotice conturând poate cel mai impresionant proiect al renașterii.
Ne-am reluat plimbarea spre Ponte Vecchio, dar ne-am oprit pe drum la Strozzi Palace, cât să pozăm coloanele de la interior. Ponte Vecchio este un obiectiv pe cât de frumos, pe atât de aglomerat, la fel ca Piazza del Duomo. Oricum, cel mai bine îl poți admira de la depărtare, dar chiar și așa vei avea de așteptat la rând pentru a-l surprinde în poză.
Deoarece timpul se scursese mai repede decât ne-am fi dorit, ne-am reîntors la mașină, pentru a merge spre Piața Michelangelo, o piațetă de partea cealaltă a râului Arno, ce oferă o priveliște panoramică minunată a Florenței.
Am căutat un loc de parcare în apropiere și ne-am bucurat de priveliștea panoramică a Florenței de pe treptele esplanadei. Aventura în Toscana abia începea. Cât despre Florența, o minunăție de oraș.
Am mai petrecut o oră în cealaltă parte a Florenței, la sud de râul Arno, unde am dat de un cartier liniștit, fără grupuri de turiști, cu străduțe șarmante și cafenele primitoare. Dacă ar fi să petrec mai multe zile în Florența, aici m-aș caza.
Montaione
Seara am părăsit Florența, ne-am cazat la resort-ul de care v-am povestit și am plecat în recunoaștere, în împrejurimi. Așa am descoperit un orășel idilic, ce ne-a rămas la suflet – Montaione. Un oraș micuț, cochet, plin de magazine cu produse locale și restaurante de familie cu meniuri delicioase. A, era să uit. Și cu viață de noapte. Exact în acea noapte la o cafenea, Tabaccheria Cappellini Cristina – L’Antica Vineria Da Michel E Cristina Di Cappellini Cristina, avea loc o mini petrecere cu muzică din anii 80-90 și 98% din clienți erau localnici, procentul de 2% minorități fiind reprezentat de noi. Diferențele lingvistice nu au fost o problemă și după doar câteva minute făceam și noi parte din “poveste”.
După „petrecere”, ne-am potolit foamea cu o pizza delicioasă de la L’Erasmus – Pizzeria Ristorante din Motaione. Recomand.
San Gimignano – Siena – Chianti – Drumul vinului
Următoarea zi am pornit de dimineață la drum. Prima destinație era San Gimignano, urmată de Siena, cu întoarcere pe drumul vinului și opriri aleatorii, în funcție de frumusețea locurilor. Zis și făcut. Ne doream să ajungem și în Arezzo, dar timpul a trecut mai repede decât ne-am dorit.
San Gimignano este un orășel de poveste, o cetate istorică ce încă emană o atmosferă medievală. Piațetele mici, cu terase pline de localnici și străduțe pietruite par să facă timpul să stea în loc. Fără grupuri de turiști, selfie stick-uri și agitație, San Gimignano este un loc de basm, în care să îți încarci bateriile. Turul vechii cetăți îl poți face pe jos, într-o oră, Piazza dela Cisterna, Torre Grossa și Piazza del Duomo cu Domul, fiind principalele atracții. Era să uit de gelato. Recomand Gelateria Dondoli, din Piazza dela Cisterna. După ce ne-am alimentat cu gelato, ne-am continuat plimbarea prin orășel având ca destinație finală locul în care parcasem „buburuza”.
Următoarea destinație?
Siena
O destinație superbă, centrul istoric fiind declarat chiar patrimoniu UNESCO. Imediat ce pășești în piața centrală, Piazza del Campo, vei fi cucerit de arhitectura minunată a clădirilor, înșirate sub formă de evantai. Tot aici se află Primăria (Palazzo Publico) și Torre del Mangia, un turn înalt din secolul al XIV-lea. Siena vă așteaptă cu multe alte obiective, printre care Domul sau fântâna Fonte Gaia. Din păcate, noi doar pe ele am avut timp să le bifăm.
Am lăsat în urmă Siena și ne-am îndreptat spre „drumul vinului”, o zonă geografică minunată, reprezentând ea însăși o atracție în sine. Peisajele te lasă fără cuvinte, dealurile cu viță de vie și fauna alcătuiesc un peisaj feeric. Pe drum am poposit în comuna Greve Chianti, unde chiar în acea zi avea loc un târg cu produse locale. Ne-am așezat la o terasă și am admirat frenezia locului, savurând în același timp un espresso.
Cinque Terre
Aventurii din Parcul Național Cinque Terre i-am acordat un articol separat, aici, în care am povestit despre toate lucrurile pe care ar trebui să le știi înainte să pleci la drum, de la opțiuni de transport, costuri, trasee la mâncare și obiective.
Lucca și Pisa
Într-o dimineață am ajuns cu mașina în Lucca. Am lăsat-o într-un loc de parcare și am închiriat un scuter Vespa cu care am mers până în Pisa, lăsând vizita orașului Lucca spre a doua jumătate a zilei. Orășelele sunt apropiate, la aproximativ 20 km unul de altul. Pentru închirierea Vespei o zi întreagă, am plătit 40 euro. Am completat un formular cu datele din buletin și ne-a fost reținut un depozit cash de aproximativ 180 euro, ce ne-a fost returnat la final. Agenția de închiriat scutere o găsești aici.
În Pisa am vizitat doar Turnul din Pisa, Domul (Cattedrale di Pisa) și Piața Domului (Piazza del Duomo). Orașul părea frumos, ca orice oraș italienesc, dar nu m-a cucerit așa tare precum orășelul Lucca. Văzut, plăcut, pozat, și-am plecat.
Pe drumul de întoarcere, între Pisa și Lucca, am luat prânzul la Ristorante Trattoria Skipper, popas pe care îl recomand din tot sufletul, mai ales dacă ești amator de paste. Cred că au fost cele mai bune paste din Italia.
Lucca este un oraș mic, recunoscut pentru străzile sale pietruite și pentru zidurile bine conservate care înconjoară centrul istoric. Ca și obiective, îmi aduc aminte de Piazza dell Anfiteatro, o piațetă restrânsă, „călduroasă” și de Catedrala Sfântului Martin (St. Martin Cathedral).
După ce ne-am odihnit puțin pe treptele catedralei, am luat la pas străduțele și am descoperit diverse târguri locale de antichități și mini-galerii de artă. Atracțiile din Lucca sunt numeroase, dar noi am preferat să rătăcim pe străduțe, fără grabă, fără hartă și fără vreun program prestabilit, fiind penultima zi din vacanță. Seara am cinat în Montaione, orășelul ce ne-a rămas la suflet, la Carpe Diem.
Bologna
Cum zborul de întoarcere era din Bologna, în ultima zi, de dimineață, ne-am întors în Bologna. Orașul este frumos, ca orice oraș din Italia, dar turistic. Da, sună ciudat, cam toate orașele din Italia sunt turistice, dar există mai multe tipuri de „turistice”, cel puțin în viziunea mea. Există turismul acela in masă, în orașele foarte cunoscute și ușor facile, ce dispun de aeroport, precum Bologna, Florența sau Pisa și există acele orășele turistice, dar mai puțin accesibile precum San Gimignano, Lucca sau Montaione. Eu am fost cucerită de cele din urmă. Bologna este frumoasă, dar nu la fel de frumoasă precum Florența. Acum nu vreau să credeți că nu recomand Bologna, o recomand, în principiu pentru escapadele de maxim 2 zile. Dacă vacanța depășește 2 zile, recomand o excursie măcar de o zi în Florența. Ca să mă fac mai bine înțeleasă, o zi îți este suficientă pentru a descoperi Bologna. Pentru perioade mai mari, programează-ți o excursie în împrejurimi, vei fi mai încântat de frumusețea locurilor.
Bun, ce poți face într-o zi în Bologna, denumit și orașul roșu, datorită acoperișurilor de culoare roșie? Poți bifa principalele obiective ale orașului, Piazza Maggiore, cele două turnuri ale vechii cetăți, Basilica di San Petronio, Fântâna lui Neptun și Basilica Santo Stefano.
Pentru că zilele petrecute în Toscana erau spre sfârșite, am plecat spre aeroportul din Bologna, unde trebuia să și predăm mașina firmei de rent-a-car.
Concluzia vacanței? Am găsit raiul pe pământ. L-am găsit și se află în Toscana, Italia. Și ca să te bucuri cel mai bine de acest rai, o mașină închiriată reprezintă cea mai bună soluție. Vei putea cutreiera acest „rai” dintr-un colț în altul. Despre ce presupune închirierea unei mașini în Italia, am scris cu amănunte, aici.