Excursie de o zi în Nicosia
După cele două zile în care am bifat Paphos, Larnaca, Famagusta și munții Trodos, experiențe despre care am povestit aici, a venit rândul capitalei să ne arate ce are mai bun. Fără să știm, am lăsat ce e mai frumos la final.
Nicosia este singura capitală din lume divizată pe două teritorii, cel turcesc (Ciprul de Nord) și cel grecesc (Ciprul de Sud).
Teoretic, din punct de vedere geografic, să zicem, știam acest lucru de când am plecat la drum, practic, nu ne așteptam la o așa separare… două culturi diferite separate de un gard din sârmă ghimpată, zonă demilitarizată și vamă. Pentru noi turiștii a fost o experiență , un punct de atracție în sine, un mix de trăiri și experiențe, pentru ei… în nici un caz o plăcere de ambele părți.
Nicosia este cel mai mare oraș din Cipru, fiind și capitala insulei. Ca în oricare alt oraș istoric, ne-am îndreptat către centrul vechi, acolo unde istoria și-a pus amprenta cel mai mult și ruinele vechii cetăți te transpun în trecut.
Drumul până în Nicosia l-am parcurs doar pe autostradă, noi fiind cazați în Paphos. Mașina am lăsat-o în parcarea Trafos, aflată exact la baza Zidurilor Venețiene și am plătit pentru cele 4-5 ore petrecute în Nicosia 3 euro.
Am pornit la pas pe strada Ledra, principala alee pietonală plină de buticuri, magazine și terase pe de-o parte și de cealaltă, ce străbate orașul vechi dintr-un capăt în altul până la punctul de trecere a “vamei”, spre partea turcească a Nicosiei. Înainte de a trece “granița” ne-am cumpărat o înghețată pentru a combate căldura de la orele prânzului și ne-am pierdut pe străduțele lăturalnice: clădiri aurii, ferestre colorate în paleta turcoazului, umbrare, stelugelețe, alei pavate, un orășel șarmant.
Străbătând la pas strada Lerda vei ajunge la punctul de trecere spre Nicosia de Nord. Ca în oricare altă vamă vei prezenta pașaportul sau buletinul, întâi autorităților grecești, apoi autorităților turce. Între ele se află zona demilitarizată, așa-zisa „Linie verde”, păzită de soldați, dar pustie, care nu aparține niciunei jurisdicții, dar este menținută de ONU.
Chiar lângă ghișeele unde prezinți buletinul autorităților turce, există un punct de informații, unde vei găsi un teanc de hărți turistice cu partea nordică a Nicosiei, gratuite. Harta ne-a fost foarte utilă, neștiind inițial care sunt atracțiile principale.
Imediat ce treci de Linia Verde, ai ajuns în Turcia, nu știu cât de mult geografic dar ca atmosferă, limbă vorbită, senzație, monedă locală, mâncăruri, mirosuri, tarabe și gălăgie, sigur ești „acolo”!
Vei auzi chemarea la rugăciune, vei vedea localnicii cum se plimbă cu talerul de ceaiuri în stânga și în dreapta, terase pline de bere Efes, nici urmă de Kos, tarabe cu genți Louis Vuitton, Gucci, Michael Kors și tricouri Versace, sucuri de rodie făcute pe loc, miros de kebab, vitrine cu ceaiuri și lokum.
Am hotărât să bifăm de pe hartă Buyuk Khan, Moscheea Selimiye (fosta catedrală Sf. Sofia) și bazarul (Municipal Market). Buyuk Khan, Marele Han, este cel mai mare han de pe insulă și a fost construit chiar de otomani după ce au capturat Ciprul de la venețieni. În curtea hanului se află un restaurant, unde mirosea excelent, iar în jurul curții și la etaj am dat de un târg al meșteșugarilor cu tot felul de produse hand made atât cu tematica Ciprului de nord cât și de sud.
Moscheea Selimiye, ca marea majoritate a moscheielor din Cipru, este o fostă catedrală romano-catolică, cu arhitectură și motive gotice, transformată ulterior într-o moschee. Este principala moschee a orașului și cea mai mare din ele.
Bazarul este unul mic, în mare parte cu fructe și legume, ceaiuri și textile. După ce am mai hoinărit pe străzi, pozând în stânga și în dreapta, ne-am retras la o terasă pentru a savura un iskender kebap și o bere Efes. Bineînțeles că am fost serviti cu faimosul ceai turcesc la final, din partea casei.
Spre deosebire de partea de sud a Nicosiei, care este mai modernă, proaspăt renovată, partea de nord a Nicosiei este mai tradițională, dar și mai săracă, mai ales dacă te îndepărtezi de zona turistică.
Personal mi-a plăcut mai mult partea nordică, mi s-a părut că are o încărcătură istorică mai mare, prețuri mai mici, terase mai pline și de ce nu, ne-am bucurat și de bucătăria turcească cu această ocazie. În plus, îmi place să explorez locuri cu harta în mână, iar acest lucru mi-a lipsit în Nicosia grecească. Despre diferențele de care ți-am povestit vei înțelele mai bine din poze. So, enjoy!
