Vacanță Cipru: despre transport, cazare, atracții și alte ponturi.

Nu știam nimic despre Cipru când am plecat la drum și mă refer la drumul către aeroport, nimic despre ce vom vizita, ce vom face, unde vom mânca, despre starea drumurilor, etc. Din cauza perioadei aglomerate dinaintea plecării nici unul din noi nu aruncase un ochi pe Google. În mintea mea exista o singură informație înmagazinată demult în minte, aceea că Cipru este împărțit în Ciprul de Nord și Ciprul de Sud, un fel de Grecia și Turcia pe o singură insulă.

Cum am ajuns în Cipru?

Am profitat de oferta celor de la Ryanair, 10 euro/biletul de avion/sens. Biletele de avion dus-întors fiind doar 20 euro/persoană, iar cazarea foarte ieftină (fiind luna Martie) am zis că este o ocazie numai bună pentru a transforma escapada noastră într-un roadtrip cu familia.

Pe 23 Martie la ora 12 noaptea am ajuns pe aeroportul din Paphos, eu, mama, tata și iubitul meu, gata să ne ridicăm mașina rezervată din timp (despre toată povestea, de la rezervat la returnat mașina, am scris într-un articol separat, aici) și să pornim în minunata aventură cipriotă! Hm, defapt ne-am urcat în mașină, am dat fuguța la cazare și am adormit buștean… aventura a început a doua zi. Am ajuns așadar și la a doua întrebare:

Unde ne-am cazat?

În cele 4 zile petrecute în Cipru am stat cazați în Paphos, la Arthemis Cynthia Complex. Am plătit în total pentru un apartament cu trei camere (4 persoane), foarte curat, spațios și bine utilat, 140 euro. Complexul dispune de piscină și parcare și spre surprinderea noastră era destul de ocupat chiar și în luna Martie.

Complexul în care ne-am cazat îl găsești aici.

Pentru alte opțiuni de cazare în Paphos, click aici.

Transferul de la aeroport în Paphos

Noi am profitat de mașina închiriată și drumul de la aeroport către centrul orașului Paphos a durat aproximativ 20 de minute.

Pentru autobuz, cum ieși din aeroport, în partea dreapta, se află stația de autobuze. Există 3 rute către oraș: 612, 613 și 649.

Rutele 612 și 613 duc către oraș. Autobuzul 612 te lasă în portul orașului iar 613 în centrul orașului.

Traseul și orele de plecare le găsești atât pe pancarda cu informații din stație cât și aici.

Prețul unei călătorii este 1.5 euro și biletul se achiziționează de la șofer.

Ruta 649, către orașul Polis, situat mai sus de orașul Paphos, este disponibilă doar din luna Aprilie până în luna Noiembrie.

Ce vizităm?

Pentru că am avut la dispoziție 4 zile aproape pline, le-am împărțit astfel:

1. Munții Trodos – Muntele Olimp – Trodos – Stânca Afroditei – Paphos

Am pornit cu mașina din Paphos spre munții Trodos în prima dimineață din vacanță. Drumul până acolo este plin de serpentine, dar benzile sunt late și priveliștea până sus minunată. Drumul a fost o plăcere, și de privit și de condus.

În mai puțin de două ore am ajuns de la soare, mare și nisip, la zăpadă, frig, oameni cu geci de fâș și copii cu sănii în mână. De-a lungul drumului am trecut prin mai multe sătucuri istorice, cu alei pavate, unele cu case din piatră, altele cu clădiri de influențe veneziene sau britanice, un mix arhitectural croit de popoarele care și-au pus amprenta asupra întregii insule în încercările lor de a câștiga acest teritoriu.

Mai toată ziua a plouat, așa că zgribuliți și uzi, am hotărât să ne întoarcem spre „partea călduroasă” a insulei. Sincer nu ne așteptam să fie atât de frig și nici măcar la hotel nu aveam o geacă sau o jachetă mai groasă. Întreaga zonă este o rezervație naturală, care pentru a fi descoperită trebuie luată la pas pe trasee montane.

Zona este sălbatică, plină de cascade și mănăstiri, fără stațiuni turistice dezvoltate, doar cu câteva taverne presărate pe ici pe colo și două, trei sate mici, dar șarmante. În vârful Muntelui Olimp poți ajunge atât pe jos, vara, cât și cu telescaunul. Descurajați de vreme, ne-am întors și am pornit înapoi spre malul mării, mai precis spre Stânca Afroditei, dar nu fără a opri pentru câteva suveniruri la întoarcere.

Stânca Afroditei (Petra tou Romiou) se află pe drumul principal dintre Paphos și Limassol. Conform legendei, este locul în care s-a născut zeița Afrodita, lucru ce a transformat plaja într-o atracție pentru turiști. Spre lăsarea serii ne-am întors în Paphos, unde ne-am plimbat de-a lungul falezei, până la Castelul Medieval din port.

2. Farmagusta – Konos Beach – Ayia Napa – Nissi Beach – Larnaca

În cea de a doua zi am plecat de dimineață către Farmagusta, în Ciprul de Nord. Drumul a fost lejer, în mare parte pe autostradă. Am trecut pe lângă Limassol, a urmat Larnaca, am mai rămas câțiva km pe autostradă după care am părăsit-o și ne-am continuat drumul până la „vamă” pe un drum județean (cred). Trecerea “frontierei” este o formalitate, aparent vameșii sunt mai mult interesați de existența unei asigurări a mașinii decât de cei prezenti în mașină. Deși tot procesul este lejer, și nu pare așa serios, ideea că există o astfel de divizare a unei insule ne-a lăsat un sentiment ciudat. Deși pentru noi turiștii clar este o experiență și o oportunitate de a bifa în aceeași vacanță doua culturi diferite, nu vreau să știu ce este în sufletul ciprioților…

Imediat ce pășești în partea turcească vei vedea o diferență destul de semnificativă a nivelului de trai, de la magazine, clădiri, animale… toate par mai ponosite, oameni mai triști și săraci. Deși am înteles că recent și partea nordică a avut parte de o expansiune în ceea ce privește unitățile hoteliere și investițiile în turism, imediat după graniță nu părea nimic dezvoltat în acest sens.

Farmagusta este în schimb un oraș cetate, frumos, colorat și istoric, vizitat mai mult de turiștii aflați în tranzit. Așa cum o să mai vedeți, arhitectura clădirilor are influențe venețiene, iar catedralele cu decorațiuni gotice la exterior au fost transformate în moschei. Mașina am lăsat-o în parcarea gratuită de la baza cetății, aflată în stânga, imediat ce intri pe poarta orașului vechi. Vederea din vârful zidurilor este minunată, în zare fiind conturate marea și moscheia lu Lala Mustafa.

Prețurile sunt în lire turcești, meniurile restaurantelor pline de kebab, iskender, Efes, ceai și cafea turcească. O plăcere pentru noi, umbrită însă de puțină uimire și mirare.

Lângă vechea cetate se află așa-zisul oraș fantomă, Varosha. Un cartier imens, plin de locuințe părăsite, din perioada în care zona a fost ocupată de armata turcă și ciprioții alungați din propriile case. Mai multe despre această poveste puteți citi aici. Acum zona este demilitarizată și împânzită de sârmă ghimpată, accesul fiind restricționat. Peisajul este dezolant.

Am plecat cu un gust amar spre plaja Konos, aflată pe meleaguri cipriote. Ținând cont că plaja se află în top-ul celor mai frumoase plaje din Cipru, așteptările erau ridicate. Ei bine, plaja este micuță, sincer nu știu cum face față în plin sezon turiștilor… o plajă bunicică dar nu chiar de top.

Ne-am relaxat puțin și ne-am îndreptat spre Nissi Beach, oprindu-ne pe drum în Ayia Napa.

Ayia Napa este un orășel-stațiune, să zicem… modern. Este defapt o stațiune plină de resort-uri și hoteluri, restaurante și cluburi ce se întinde de-a lungul malului mării. Dacă te aștepți să simți vreun iz mediteranean sau să cinezi la o tavernă tradițională…nu aici. Ni s-a părut o stațiune pentru cei ce doresc să se bucure de viața de noapte, puțin excentrică și scumpă. Un fel de Mamaia Nord, dar excelând la curățenie, unități de cazare, infrastructură, etc.

Pentru a ne bucura de soare am ales plaja Nissi Beach. Am găsit un beach bar deschis și ne-am bucurat de câteva răcoritoare pe plajă. Plaja destul de întinsă, intrarea în apă lină, nisip fin, soare, palmieri, apă turcoaz…o plăcere! Chiar își merită locul în top.

La întoarcerea spre casă ne-am oprit în Larnaca. Nu știu dacă din cauza faptului că era ora 16 sau ziua Greciei, dar orașul era foarte aglomerat, timpul petrecut în trafic până am ajuns în zona de esplanadă depășind lejer o oră. Zona de esplanadă de pe malul mării este foarte frumoasă, apusul pe care l-am prins ne-a bucurat privirea. Deși era luna martie, orașul era plin de viață, forfotă, terase ful și magazine de suveniruri aglomerate. Pe scurt, o atmosferă plăcută, de vacanță. Am mai vizitat, doar la exterior, Biserica Sfântului Lazarus din orașul vechi, o oază de liniște într-un oraș cosmopolit, pregătit pentru „viața” de după lăsarea serii. Ne-am îndreptat apoi spre casă și am avut iar parte de un ambuteiaj la ieșirea din oraș. Poate a fost doar o întâmplare.

3. Nicosia

Nicosia, singura capitală din lume divizată pe două teritorii, partea turcească și cea grecească, a fost o reală experiență. Sunt atât de multe de zis despre acest oraș încât i-am acordat un întreg articol pe care îl poți citi aici. Enjoy!

4. Tomb of the kings – Coral Bay

Pentru că avionul nostru decola la ora 15 am profitat de ultimele ore în Cipru vizitând mini-stațiunea Coral Bay, un orășel ce se întinde în jurul atracției principale, plaja Coral Bay. După ce am văzut plaja, un lucru mi-a fost clar, în ceea ce privește plajele, Cipru nu se compară cu Grecia insulară. Nu zic că nu este o destinație interesantă, a extremelor, de la mare, la 1952 m, de la gastronomie grecească, la cea turcească…vorba aia..2 în 1, dar plajele….plajele sunt mai bune în Grecia.

La întoarcere, am găsit o terasă minuantă pe malul mării unde apa era de un turcoaz orbitor, perfectă pentru a contempla la prea scurta vacanța ce tocmai a trecut. Nu știu cum se numea, dar este exact în drumul dintre Paphos și Golden Bay, pe partea stângă, deci nu o poți rata.

Deși plănuisem să vedem și Mormintele Regilor (Thombs of the Kings) timpul nu ne-a mai permis, deoarece am „contemplat” prea mult la terasa de mai devreme. Dacă vrei să le vizitezi, intrarea este 2.5 euro/persoană. Ajunși la aeroport am returnat mașina fără probleme și ne-am îmbarcat înapoi spre cursa de București.

Ca și concluzii, am scris o scurtă listă cu ce este bine să știi înainte de a pleca în Cipru, astfel:

Ce e bine să știm înainte de a pleca la drum?

• Traficul în Cipru se desfășoară pe partea dreaptă. Despre toată aventura cu închirierea mașinii am scris un articol separat aici.
• Prizele au 3 pini la fel ca cele englezești. Așadar nu uita să iei cu tine un adaptor.
• În Ciprul de Sud moneda locală este euro, iar în Ciprul de Nord lira turcească. Poți plăti și în euro, dar nu vei ieși bine la curs.
• Suvenirurile și mâncarea sunt mai ieftine în Ciprul de Nord, mai ales dacă ai lire turcești.
• Dacă îți închiriezi mașină din Ciprul de Sud, asigurarea mașinii nu este valabilă și în Ciprul de Nord. Mai multe detalii aici.
• Pentru a trece din Ciprul de Sud în Ciprul de Nord ai nevoie de pașaport sau buletin.
• Dacă plănuiești să explorezi munții Trodos, ia o jachetă la tine, poate chiar două. De la nivelul mării vei ajunge la 1952 m altitudine, unde temperatura este mai scăzută. La sfârșitul lunii martie zona încă era acoperită cu zăpadă, deși în următoarea zi am stat la plajă pe malul mării.
• În Cipru nu există tren, deci în lipsa unei mașini închiriate, autobuzele locale sunt singurele mijloace de transport între orașe. Pentru infomații despre transportul cu autobuzele locale de-a lungul și de-a latul insulei click aici. Dacă vrei să citești mai multe despre cum am închiriat mașină, click aici.