Roadtrip în Maroc cu bune și cu rele. Fez și Chefchaouen

Fez

După o zi petrecută în Casablanca și după șocul cultural pe care l-am avut inițial, am pornit la drum spre următoarea aventură în Loganul închiriat din aeroportul din Marrakech. Am ajuns în Fez după lăsarea serii. Am intrat în oraș prin partea nouă a orașului, un oraș cosmopolit, aglomerat și curat, spre surprinderea noastră.

Plăcut impresionați, ne-am oprit la mall pentru a cumpăra o sticlă de vin. Citisem că vom găsi alcool la Carrefour, dar băuturile nu se vând în interiorul hypermarketului, ci intr-un „magazin” separat cât mai ascuns vederii, numit The Cave. Prețurile sunt piperate, dar nah, dorința de a savura seara un pahar de vin, și mai mare.

Aprovizionați, am plecat spre riad-ul la care urma să ne cazăm și am intrat în orașul vechi. Am bâjbâit puțin pe străduțe până am găsit un loc de parcare, dar într-un final ne-am descurtat și am parcat mașina pe marginea drumului, în linie cu celelalte mașini. Am fost primiți cu tradiționalul ceai de mentă și fursecuri. Toata seara am petrecut-o la Riadul Ibn Battouta & SPA, o frumusețe de riad. Foarte încântați de cazare, am decis să savurăm sticla de vin achiziționată pe terasa riadului, care oferea o priveliște panoramică excelentă asupra orașului. Cazarea într-un riad este o experiență în sine, este cel mai bun mod de a te bucura de arhitectura și cultura locală. Mai multe oferte de cazare în Fez, găsești aici.

A doua zi urma excursia de o zi spre Chefchaouen.

Chefchaouen

Orașul cel mai frumos din Maroc. De când l-am zărit, cocoțat pe deal, albastru, am știut că va fi cea mai frumoasă amintire din Maroc. Nu vă închipuiți că tot orășelul este albastru. La fel ca în toate celelalte orașe, „perla” este Medina, adică orașul vechi. Am parcat și ne-am orientat repede spre partea veche a orașului, am identificat poarta de intrare și de aici a început basmul. Albastru în stânga, albastru în dreapta, albastru sus. O paletă de albastru, așternută perfect asupra unui orășel mângâiat de vreme, cu căsuțe mici, porți tradiționale, alei pavate și afaceri de familie la orice colț. Dragoste la prima vedere. O zi intreagă ne-am plimbat și am surprins cele mai frumoase cadre pentru albumul de călătorii.

Prânzul l-am servit la resturantul Lala Mesouda, numărul 1 pe Tripadvisor. Mâncarea a fost bună, însă personal nu mi s-a părut nimic marcant din punct de vedere culinar în tot Marocul. Totuși, aici a fost cea mai gustoasă mâncare servită de noi în Maroc.

Seara ne-am întors în orașul Fez.

Din nou în Fez

Întorși din Chefchaouen, am ales și de data aceasta un restaurantul din topul Tripadvisor pentru a servi cina, singurul care mai era deschis la 11 noaptea. La telefon am fost întrebați unde suntem cazați și dacă dorim să vină cineva să ne ia. Uimiți de întrebare am refuzat cu un : „Aaa Nuuu, ne descurcăm.”

Orașul vechi este foarte frumos, cu căsuțe traditionale, porți marocane și străduțe înguste, pavate. Inițial destul de încântați, ne-am avântat în orașul vechi ignorând orice hartă și telefon, pentru că mereu am fost adepta expresiei „hai să ne pierdem pe străduțe”.

Nu faceți asta în Maroc! Mai ales noaptea! Marocanii recunosc turiștii de la o poștă, sunt FOARTE insistenți, și nu, nu se oferă să te ajute pentru că vor să fie foarte drăguți, ci ca să le dai bani, în cel mai bun caz. De la un simplu ridicat de mână într-o direcție, până la ținut după tine „ca să îți arate drumul” deși tu deja mergeai în direcția aia, vor încerca să profite de turiști în orice moment.

Uite așa ne-am ales cu un grup de tineri pe capul nostru de care nu mai puteam scăpa. Până la destinație au insistat că mergem în direcția greșită și trăgeau de noi să mergem după ei. A fost un haos. Într-un final am ajuns, noroc cu telefonul, și au fost alungați de cei de la restaurant.

Toată cina am discutat despre ce puteam păți și cum vom pleca iar de acolo la 1 noaptea. Cei de la restaurant ne-au povestit că așa se întâmplă după lăsarea serii, că deseori turiștii sunt jecmăniți de astfel de grupuri și că am avut noroc că suntem ok, pentru că în unele seri au avut loc chiar furturi. Ne-au explicat că acesta este motivul pentru care după lăsarea serii se obișnuiește ca cineva din staff să fie trimis după clienți, pentru a-i însoți. La întoarcere așa am și făcut.

A doua zi am vizitat renumita pielărie din Fez și bazarul. La urcarea pe terasa panoramică ți se oferă mentă. Am înțeles imediat de ce. Chiar și așa, mirosul pieilor este impregnant și ascuțit. Ajuns pe terasa cu vedere la vasele de lut, pline cu vopsea, ești parcă reîntors în timp, mai mult ca niciodată și nu într-un mod pozitiv. La modul general, munca manuală mă încântă și o apreciez, atâta timp cât viața persoanei ce o execută nu este pusă în pericol și se face cu o oarecare plăcere. Poate și munca acelor oameni era facută cu drag, dar în fața ochilor mei parcă se desfășurau scene de sclavism. Oamenii erau scufundați până la gât în vopsea, la orele prânzului, într-o căldură toridă și într-un miros insuportabil, tăbăcind cu picioarele pieile de miel.

Văzut, pozat, plecat.

După o plimbare prin bazar ne-am întors la mașină. Ne aștepta un drum lung de 7 ore spre Marrakech.

Despre întreaga experiență din Maroc puteți citi aici.