Roadtrip în Maroc cu bune și cu rele. Viza de Maroc. Casablanca

Marocul a fost mereu în wishlist-ul meu de călătorii, rămânând mereu în plan secundar din cauza prețului biletelor de avion. Odată cu expansiunea Ryanair, destinația a devenit mult mai accesibilă prin combinații de zboruri Ryanair, majoritatea cu escală în Milano.
Așa am achiziționat și noi bilete spre Marrakech în perioada 6 -12 octombrie, la prețul de 140 euro/persoană.

Și iată-ne în data de 6 octombrie pe aeroportul Henri Coandă, așteptând la poarta de îmbarcare spre Milano. La dus am avut o escală de 3 ore, iar la întors 6 ore, timp în care am vizitat orașul Bergamo, oraș care spre surprinderea noastră ne-a fascinat complet și pentru care am scris un articol separat aici.

Ne-am dorit să vizităm mai multe orașe din Maroc, așa că am rezervat o mașină și ne-am plănuit vacanța astfel:

• Ajungem la 7 seara în Marrakech, ne ridicăm mașina și plecăm spre Casablanca unde vom ajunge în jur de ora 11 noaptea. A doua zi vizitămCasablancași seara plecăm spre Fez.
• În Fez stăm cazați 3 zile (2 nopți) într-un riad. Într-una din zile vizităm Chefchaouen.
• Ultimele 3 nopți stăm cazați în Marrakech și ne relaxăm.

Planul părea ok, un singur lucru am uitat: că vom fi în Maroc, Africa.

La 7 seara am aterizat pe aeroportul din Marrakech.

Înainte să te așezi la coada pentru viză trebuie să completezi un formular pe care îl găsești în stand-urile speciale.

SFAT SUPER UTIL: Ia un pix la tine, altfel va trebui să împrumuți unul și toți vor dori același lucru, în același timp. În formular trebuie să completezi informații de genul de unde vii, numărul zborului, numărul de pașaport, adresa unde o să stai, etc. Cu acel formular și cu pașaportul te așezi la coadă.

Sper să ai mai mult noroc decât noi și coada la care am stat noi să fi fost doar o întâmplare. Ajunși la ora 7 în aeroport, am scăpat la 9 și jumătate. Cam așa arăta coada pentru viză:

Transportul

Cum toată partea asta cu închirierea mașinii și drumul au fost o aventură, i-am acordat subiectului un articol dedicat în care mi-am așternut recomandările și părerile. Articolul poate fi citit aici.

Cert este că la 10 seara am preluat mașina din parcarea aeroportului și am plecat spre Casablanca. Atenție la ieșirea din aeroport, toată lumea va încerca să îți ofere ceva și îți vor spune „Yes, sir” la orice întrebare. Noroc că într-un final, în depărtare, mi-am văzut numele pe o hârtie și am realizat că acela era omul pe care îl căutam, cel care ne aștepta cu mașina închiriată.

Casablanca

Am ajuns în Casablanca aproape de miezul nopții și ne-am cazat la Le 11 Apart`Hotel, un studio aerisit, bine echipat și curat, pe care îl recomand cu drag. Mai multe oferte de cazare în Casablanca găsești aici.

Ei bine, cred că așteptările mele erau prea ridicate. Visam la un oraș cochet, romantic, la malul oceanului, cu restaurante elegante și palmieri, în care șarmul specific, cultura locală și atmosfera musulmană s-au îmbinat și au creat un oraș aparte, fermecător, dar așteptările au dispărut rapid, imediat ce am dat nas în nas cu haousul din oraș.

Odată ajunși în liniștea camerei, ne-am revenit un pic și am conturat lista cu obiective turistice de bifat pentru a doua zi. Am vizitat celebra moschee de pe malul oceanului – Moschea lui Hassan al II- lea, cea mai mare moschee din Africa, cu cel mai înalt minaret din lume. Grandoarea, design-ul exterior și mozaicul colorat sunt impresionante și o transformă într-un obiectiv ce nu poate fi ratat.

Ne-am continuat ziua spre faimoasa zonă La Corniche, bulevardul de pe malul oceanului plin cu restaurante și magazine. Abia așteptam să ne bălăcim în ocean. Dorința a dispărut imediat ce am ajuns pe plajă. Să zicem că nu arăta conform pozelor văzute pe internet, înmagazinate în mintea noastră. Plaja era murdară și plină de gunoaie, nisipul la fel, în apă resturi de mâncare, ambalaje, pene, fulgi, etc. Prima întâlnire între mine și „domnul Atlantic” nu a fost cum îmi imaginam.

Ne-am pozat repede și am plecat spre Old Medina, orașul vechi.

Și așa am avut parte de primul șoc cultural. Tindeam să cred despre mine că sunt o persoană care se adaptează ușor mediului, dornică să descopere cultura locală, doar că „socoteala de-acasă nu se potrivește niciodată cu cea din târg”. Orașul vechi este într-adevăr frumos, cu arcade, case și porți tradiționale însă, foate murdar.

La exterior, totul frumos, însă pe măsură ce pătrunzi în vechea cetate, pregătește-ți simțurile. Miros de pește stricat în aer, pe jos solzi de pește, capete de găini tăiate, sânge, fulgi, pene, resturi de legume, gunoaie, cam asta mi-a rămas în minte din orașul vechi. Aici aș deschide o paranteză și aș menționa că în fiecare călătorie este foarte important să ne ajustăm așteptările la cultura locală. Pentru mine, a fost primul contact cu o țară musulmană din Africa și deși clar Marocul are farmecul lui, iar acum îmi lipsește și m-aș întoarce oricând acolo, în acel moment mi-a fost greu să mă adaptez situației reale și să-mi șterg imaginea idilică din minte, pe care o căpătasem din diferite surse online.

Înainte de plecarea spre Fez am vrut să savurăm o cafea la renumitul restaurant Rick’s Cafe, dar nici aici nu ne-am orientat bine. Rețineți că între 3 și 6 după amiaza este pauză, iar localul este închis.

Am plecat din Casablanca oarecum dezamăgiți, dar încă dornici să descoperim Fez-ul, experiență despre care puteți citi aici.