Italia a fost prima țară în care am închiriat o mașină pe perioada vacanței. Deși este o țară europeană, cu o gamă largă de oferte, condițiile de închiriere nu sunt cele mai facile, mai ușor ne-a fost de exemplu în Africa sau în Orientul Mijlociu. De ce?
Cardul de credit și depozitul exorbitant necesar pe el.
Acestea au fost primele condiții de care ne-am lovit. Hai să îți povestesc cum le-am rezolvat noi, teoretic. Practic, a fost o peripeție.
Aveam nevoie de o mașină în Toscana, pentru 5 zile. Urma să aterizăm la sfârșitul lunii aprilie, la ora 23, pe aeroportul din Bologna, dar pentru că nu eram foarte interesați de Bologna, voiam să plecăm în aceeași noapte spre Florența, aflată la 100 km depărtare, iar în următoarele zile aveam de gând să străbatem Toscana în lung și lat, inclusiv să ajungem la Cinque Terre. Cazările le rezervasem, erau non-refundable. Despre circuitul nostru din Toscana am scris în detaliu, aici.
Bun, cu o lună înainte de plecare am început să ne aruncăm ochii pe ofertele de rent-a-car. Ca de obicei, prima dată am comparat ofertele de pe retalcars.com, un fel de “Booking.com” al agențiilor de rent a car, mai precis un agregator de oferte. Tarife mici și de la 20 euro/zi, dar citind termenii și condițiile în amănunt descopeream fel și fel de condiții ce nu ne încântau.
Cele mai deranjante? Depozitele exorbitante, care porneau de la 1000 euro și necesitatea unui card de credit. Pentru că nu mă încânta deloc varianta de a lăsa depozit o sumă așa mare unor agenții locale, unele cu review-uri nu foarte bune, am început să mă orientez spre mariie agenții de rent a car. Am trimis câteva cereri de oferte la agențiile reprezentante din România și cei de la Avis au fost cei mai prompți. Am menționat că dorim o ofertă fără depozite exorbitante și așa am aflat de programul lor, Avis 360, fără depozit și cu asigurare full–coverage.
Oferta lor era undeva la 160 euro pentru cele 5 zile, cu un depozit de doar 80 euro, reprezentând un ful de combustibil și o zi de închiriere, în caz că nu predam mașina cu fulul de combustibil făcut sau întârziam predarea.
Bun, cu depozitul exorbitant rezolvasem, dar tot aveam nevoie de un card de credit de pe care urma să se facă reținerea depozitului de doar 80 de euro.
Mi-am adus aminte că aveam un card de credit făcut la ING cu ceva timp în urmă, dar era MasterCard și trebuia reînnoit cu Visa. Zis și făcut. M-am prezentat la ING, urmând ca într-o săptămână sa fie gata noul card de credit. Cu câteva zile înainte m-am reîntors la ING, mi-a fost înmânat noul card, fără ambalaj, fără plic, l-am pus în portofel și am plecat. Poate deja v-ați dat seama cu ce greșisem și ce avea să urmeze, eu nu.
11 noaptea, pe aeroportul din Bologna, la ghișeul de rent a car Avis, completasem toate formularele și urma să ne fie reținuți cei 80 de euro de pe cardul de credit. Abia în momentul în care pe ecranul POS-ului scria PIN, mi-am dat seama că am dat-o în bară. Cardul nu era activat. Dacă vă gândiți că erau doar 80 de euro și puteau fi plătiți cash, ei bine, nu! An tot insistat degeaba deși știam de acasă foarte bine că în Italia nu poți rezerva o mașină fără un card de credit. Ce am făcut?
Sincer, eu am fost persoana pesimistă care s-a așezat jos, l-a luat pe „nu” în brațe și a început să se gândească ce vom face 5 zile în Bologna, cum vom recupera cazările plătite din Toscana, ș.a.m.d. Prietenul meu a luat în schimb la rând cele 14 birouri de rent a car încercând să găsească o soluție. Și a găsit-o la Autovia, singurul birou de rent a car care permitea închirierea unei mașini fără card de credit, cu un card de debit. Două mari probleme, nu aveau nici o mașină disponibilă în seara aceea, ci abia următoarea dimineață, iar depozitul era de aproximativ 800 euro. Am căutat o cazare în preajma aeroportului și a doua zi, la prima oră, eram iar în aeroportul din Bologna. Costul a fost aproximativ 120 de euro pentru cele 5 zile, fără nici un fel de asigurare. Ne-am riscat și am pornit la drum, cu o Kia Venga, în circuitul nostru din frumoasa Toscana, de care ne-am îndrăgostit iremediabil și despre care am povestit în amănunte aici.
Ca și concluzii?
Dacă nu o dădeam în bară cu cardul de credit de la ING, oferta celor de la AVIS 360 rămânea cea mai sigură alegere. Le mulțumesc pe această cale că ne-au returnat banii pe rezervarea pe care nu am putut să o onorăm, din cauza noatră, a mea mai precis.
Am fost mulțumită și de Autovia. Mașina a fost în regulă, la predare nu ni s-a reproșat nimic, ne-am primit depozitul complet înapoi în câteva zile.
Am înțeles ulterior că există mai multe agenții locale în Italia care permit închirierea unei mașini fără card de credit, dar cu un depozit pe măsură, de pe cardul de debit. Majoritatea din ele nu sunt prezente în aeroporturi, ci în centrele orașelor.
Bun, acum să discutăm despre starea drumurilor și despre locurile de parcare.
Drumurile în Toscana sunt foarte bune, de-o frumusețe aparte. Dacă alegi să mergi pe autostrăzi, păstrează în mașină bani mărunți pentru a plăti taxele de autostradă la ghișeele ce vor apărea. Da, pentru autostrăzi există taxe.
Locurile de parcare
În primul rând, nu-ți închipui că vei putea ajunge cu mașina și că vei putea parca în centrele istorice ale orașelor. Nu, cam toate orașele au această zonă numită ZTL (Zona a Traffico Limitato), în care accesul cu mașina este strict interzis și zona este suprvegheată video tocmai pentru a preveni acest lucru. În ceea e privește locurile de parcare, acolo unde s-a putut, am omis locurile cu plată și am parcat pe străduțe pustii sau neasfaltate, dar în orășele precum Lucca sau Florența, nu am găsit variante gratuite. În Cinque Terre erau o mulțime de mașini parcate pe marginea drumului, dar pentru că nu am găsit nici un loc liber, am lăsat mașina într-o parcare cu plată, care la rândul ei era aproape full. Probabil dacă eram mai matinali aveam mai mult noroc. Despre experiența completă din Cinque Terre poți citi mai multe aici.
Ai grijă să nu parchezi pe locurile de parcare colorate în alb, care sunt ale rezidenților, sau pe cele galbene, a persoanelor cu dizabilități. Amenzile sunt mari. Caută locurile de parcare în culoare albastră, în apropierea cărora există automate de plată. Dacă ai noroc, poți găsi și parcări publice, marcate cu dungi albe. Dacă nu ești sigur că ai parcat bine, întreabă un localnic. De fiecare dată au fost drăguți și ne-au explicat ce avem de făcut, uneori doar dând din mâini. 🙂
Lasă bonul de parcare pe care scrie perioada plătită în parbrizul mașinii și ai grijă să revii la timp. Dacă în celelalte orașe am înțeles că nu e așa grav dacă greșești, în Florența autoritățile nu sunt deloc permisive, mai ales dacă ai parcat în apropierea centrului istoric.
De obicei, acolo unde am văzut alte mașini parcate pe marginea drumului, am parcat și noi la fel și nu am avut niciodată probleme. Unde nu s-a putut, am optat pentru parcarea cu plată.
Voi? De ce peripeții v-ați lovit în închirierea unei mașini în Italia?
